Cuvântul săptămânii 11-17 octombrie 2010

Mulţumiţi întru toate; căci aceasta este voia lui Dumnezeu (I Tesaloniceni 5, 18)

          „Un om credincios cădea adesea în deznădejde şi, prin aceasta, nesocotea voia lui Dumnezeu, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Cineva l-a sfătuit să însemneze într-un caiet toate milostivirile primite de la Dumnezeu. După câteva luni, tot carnetul era plin. Milostiviri care, de obicei, le dăm repede uitării, dar pe care omul acela le trecuse în carnet şi le păstra în inimă. Totuşi, din când în când îl mai cuprindea disperarea. „Îmi era de ajuns să mă uit în carnet” – zicea acel om, ca să-mi dau seama cât de mult mă iubeşte Dumnezeu.

          Dar nu tot ce ne vine de la Dumnezeu ni se pare a fi milostivire. Dimpotrivă, unele lucruri ni se par apăsătoare, ca nişte poveri de nesuportat, iar în asemenea cazuri nu ne mai stă gândul la mulţumiri, ci începem să ne văicărim.

          Înţelege suflete credincios, că tot ceea ce ţi se întâmplă în viaţă este numai din mila lui Dumnezeu, chiar dacă lucrurile ţi se par acoperite de o perdea de negură. Caută să pătrunzi cu credinţa dincolo de această perdea şi vei descoperi milostivire şi chiar o vei recunoaşte aşa. Precum regele Iezechia, care aminitindu-şi prin ce încercări a trecut, a grăit aşa: „Doamne, ...durerea sufletului meu ai luat-o de la mine, Tu mi-ai înviorat suflarea... Iată, amarul meu pace mi s-a făcut... nu voi înceta să Te binecuvântez cu psaltirea în toate zilele vieţii mele înaintea casei lui Dumnezeu” (Isaia 38, 16, 15, 17, 20).

Orice durere, orice strâmtorare şi orice trudă ne este trimisă pentru a ne întări în duh şi pentru a învăţa că trebuie să aducem mulţumiri pentru tot ceea ce ne-a făcut să plângem, şi prin aceasta, să dăm laudă.” (Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu, p. 112)